De la unisex la bune-de-sex

Când aveam 12 ani, singura diferenţă (vizibilă) între băieţi şi fete era părul lung al celor din urmă; bineînţeles, făcând excepţie de cazurile marginalizaţilor social.

Zece generaţii mai târziu, fetiţele arată cu totul altfel: înalte, fund bombat, sâni dezvoltaţi; doar figura inocentă le mai trădează vârsta. Dacă facem abstracţie de gândirea puerilă - dar care, cu fiecare generaţie nouă, devine tot mai perversă -, am putea spune că fetiţele din ziua de azi le pot face concurenţă serioasă femeilor mature.
Pe bună dreptate îi înţeleg pe cei care îşi fac adevărate pasiuni pentru fete sub vârsta legală - dar ce ţi-e cu legea şi în România?... -, chiar dacă nu-mi surâde ideea să intru şi eu în pas cu... moda. Totuşi, zi de zi, nimfetele, care de care mai fragede, atrag atenţia tuturor bărbaţilor (bărbaţi!, nu gay), indiferent cât sunt ei de moralişti. Din acest motiv am făcut loc în umilul meu blog unui articol despre cum au evoluat nimfetele de la unisex la bune-de-sex.

Acum 50 de ani, Vladimir Nabokov a fost pus la zid de către criticii şi moraliştii vremii, din pricina romanului Lolita, în care un bărbat îşi manifestă deschis dragostea pentru aceste nimfete. Mă întreb cum ar fi arătat romanul respectiv dacă l-ar fi scris în 2009.

Disclaimer: Înainte să îmi judeci gândirea, te rog, stimate cititor moralist, să judeci situaţia; apoi lasă un comment şi îţi voi răspunde.

Unu la pret de doua

Politicile anti-criză adoptate de firmele din România sunt chiar mai triste decât planul anti-criză al Statului.

„Un produs la preţ de două” este un mod foarte bun de a-ţi creşte profitul, pe termen scurt, şi de a ajunge scuipat în gură de către clienţi, pe termen lung.
La brutăria de unde mă aprovizionez cu pâine şi prăjituri a apărut acum două săptămâni un produs nou: plăcintă cu vişine; un deliciu! Dacă la apariţie dimensiunea plăcintei era una de-a dreptul generoasă, în urmă cu câteva zile conducerea a decis că oricum sunt românii graşi, aşa că ar fi bine ca aceasta să fie tăiată în două; şi vândută la acelaşi preţ.

Aşadar, stimaţi concetăţeni, pentru a depăşi criza, chifla se taie în două, dar preţul rămâne neschimbat.
Oare cât de adânci sunt, totuşi, buzunarele românilor?... Să nu uităm că mai sunt bani şi la ciorap; aşa că şo pe ei, stimaţi patroni!

Librariile online si Posta Romana

În ultima vreme, am început să cumpăr din ce în ce mai mult de pe internet. Comoditatea şi varietatea ofertei online m-au detereminat să renunţ la plimbările - uneori inutile - prin magazine.

Librăriile n-au făcut nici ele excepţie; de 2 ani încoace, cumpăr cărţi doar de pe internet.
Şi totuşi, nu toate librăriile online tratează clientul cu aceeaşi seriozitate. Mă pot considera client fidel librarie.net, de unde coletele trimise prin Poşta Română ajung în maxim 48 de ore.

Cum oferta de la librarie.net nu este enciclopedie completă, săptămâna trecută am apelat la serviciile unei alte librării online, Libertas Publishing. După 2 zile de la plasarea comenzii, am fost contactat telefonic de către o domnişoară, care mă anunţa că nu sunt disponibile toate cărţile comandate de mine, dar că pot fi trimise restul. Zis şi făcut; marţi dimineaţa am primit notificare pe email că a fost expediat coletul prin Poşta Română. Azi e sâmbătă şi eu încă nu am primit nimic.
Să fie vorba de ghinionul domnilor de la Libertas Publishing?... Mă îndoiesc. Ambele librării folosesc pentru expediere Poşta Română, deci e prea puţin probabil ca întârziarea să fie din cauza domnilor cu sacoşă.

O bulină neagră din partea mea pentru Libertas Publishing şi toată stima şi respectul pentru serviciile furnizate de către librarie.net.

Explorimentare

Am întâlnit şi oameni fericiţi.



A pornit la ora 1 după-amiază din Oradea, cu destinaţia Bucureşti; traseu nedeterminat. Fără bani, fără prea multe bagaje, doar un telefon mobil de pe care să poată posta pe Twitter.
Mesajul său este Free Hugs for Free Rides.
Îi admir curajul şi îl voi invita în numărul 4 din Focus Magazine, să vedem pe unde a umblat, pe cine a întâlnit şi ce a învăţat.
Dumnezeu să te călăuzească pe drumul tău, David!

Mai multe detalii pe www.omfericit.net

Muza justificata

Muze sus, muze jos, muze în dreapta şi muze în stânga.
De ce?, s-ar întreba unii.

Un scriitor spaniol, pe numele său Juan Manuel de Prada, a scris acum ceva vreme o carte, numită Păsărici. Din acelea neînaripate. Carte frumoasă; vă recomand să o citiţi.

Dacă el a făcut o tipologie a păsăricilor - şi n-a făcut-o după cântec sau penaj -, aducând un adevărat elogiu locului de origine al fiinţei umane, eu de ce n-aş putea scrie o pseudo-antologie despre muze? Mai ales dacă, în loc să ne inspire, ele seacă fiinţa din noi...

Să curgă muzele!

Festinul muzei

Descriam, cu o zi în urmă, cum creatorul îşi poate pierde investiţia de acel ceva abstract într-o muză defectă.

Muza. M-a tras pentru a doua oară în piept, motiv pentru care mi-am propus să o invit seară de seară la acest festin unde ea însăşi este sarea, piperul, desertul şi, de ce nu?, dansatoarea exotică. Zi de zi, ea îmi îmbată simţurile, pregătindu-mă pentru Marele Debut al Marii (mele) Creaţii, dar seară de seară pleacă pe alte meleaguri, la fel de subtil cum a venit.
Mă întreb dacă marele Zeus ar fi mândru să ştie că are asemenea fiice. Se vede că n-a avut o Muză Primordială atunci când le-a creat pe ele.

Muzica!

P.S. Rog cititorii care nu pot digera aceste materiale să revină peste câteva zile, când vor fi pitici porno pe blogul meu.

Muza cu handicap

Aţi păţit vreodată să aveţi atât de multe idei încât să rămână blocate în locul de unde au izvorât?...

Se spune că în procesul creativ suntem inspiraţi de o muză, acea fiinţă mitologică din care ne sugem propria inspiraţie.
Când creezi, ai nevoie de trei lucruri: muza, ideea şi scopul; mai exact, ceva din care să creezi, ceva despre care să creezi şi ceva pentru care să creezi. Dacă unul din cele trei elemente lipseşte, artistul riscă să obţină un plan susţinut pe doi piloni.
Este foarte interesant de analizat modul în care cele trei elemente ale creaţiei sunt obţinute. Primul vine scopul (celebritate, bani, atenţie etc), apoi urmează ideea, care este, de cele mai multe ori, a artistului, iar in cele din urmă vine muza; o prostituată de lux despre care nu şii absolut nimic şi pe care o plăteşti cu ceva foarte important; habar nu ai cu ce anume. Dacă ai noroc, muza acceptă ofranda adusă şi îţi oferă materia primă pentru a crea. În caz contrar, poţi şti că ai apelat la o muză cu handicap, care te-a tras pe sfoară.

Eu am luat ţeapă de la muza mea şi nici măcar acest material nu am reuşit să îl scriu aşa cum aş fi vrut.

Review: Femei, de Charles Bukowski

Dacă literatura a descris vreodată o luptă între Eros şi Bachus, sigur aceasta s-a dat în mintea lui Henry Chinaski, personajul principal al romanului „Femei”, semnat Charles Bukowski.

Alcool, carnalitate, fantezie, aventură, droguri şi, mai mult decât orice, FEMEI; toate aceste elemente construiesc viaţa mizeră şi, în acelaşi timp, boemă a lui Henry Chinaski, eul narativ al lui Bukowski, întâlnit, de altfel, în mai multe din cărţile sale.

Unii ar defini cartea „Femei” ca jurnalul murdar al unui scriitor beţiv, obsedat de sex ieftin, însă, la o analiză mai subiectivă (punctul meu de vedere), aş spune că Bukowski, alias Chinaschi, a privit FEMEIA mai mult ca pe o muză, decât ca pe un canal de scurgere a dorinţelor carnale.

Muze sau curviştine?... Rămâne să citiţi cartea.


(sursa imaginii: polirom.ro)

A murit regele

Regele muzicii pop Michael Jackson, care a cunoscut consacrarea inca din copilarie si a marcat pentru zeci de ani lumea dansului cu ritmul sau exuberant, a murit joi, la varsta de 50 de ani, dupa ce a suferit un stop cardiac, a anuntat Los Angeles Times.


9am.ro

No comment.

Proverbul zilei: 24.06.2009

Dragostea, minciuna şi laşitatea fac cel mai murdar ménage à trois. (Autorul)