În preajma preacinstitelor sărbători religioase (şi nu numai), românii au o tendinţă înnăscută de a trage chiulul de la orice.
Să vă explic la ce mă refer.
Ultima săptămână de muncă/şcoală este iremediabil scurtată la trei zile. Izul vacanţei sau a concediului îmbată simţurile angajatului, drept urmare ultimele zile de muncă fie sunt lucrate de mântuială, fie nu sunt lucrate deloc. „De luni e concediu, în weekend oricum nu se lucrează, haideţi să frecăm menta şi vineri, că doar e ultima zi şi, dacă tot vorbim de frecat menta, haideţi să lucrăm joi doar jumătate de program”, se gândeşte angajatul român.
Ca patron, aş declara şi sărbătorile zile lucrătoare, iar angajaţii să vină la muncă, să frece menta două ore, după care să plece acasă; astfel s-ar lucra eficient vinerea, care nu va mai fi ultima zi de muncă.
joi, 16 aprilie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
mie mi se pare normal sa fie asa. Inainte de sarbatori toti sunt ocupati de ce sa nu fie scurtate programele de lucru macar atunci? pai la ce salarii is in romania, macar in preajma sarbatorilor sa scurteze patronii programul de lucru, daca tot nu se sinchisesc sa dea premii sau binele meritate avansuri.
ce rau esti tu :)
Trimiteţi un comentariu