sâmbătă, 6 iunie 2009

Dumnezeu si Eros

După facerea lumii, Dumnezeu i-a izgonit pe oameni din Grădina Edenului, în urma săvârşirii păcatului strămoşesc.

Liberul arbitru i-a făcut pe oameni să îşi aleagă proprii Zei, fiecare în funcţie nevoile sale. Războinicii l-au venerat pe Ares, artiştii l-au venerat pe Apollo, înţelepţii pe Atena şi aşa mai departe. Pentru îndrăgostiţi, zeul venerat a fost Eros, dătătorul de viaţă al celui mai puternic sentiment uman, iubirea.
Văzând Dumnezeu că oamenii se folosesc de iubire în afara Sa, i-a blestemat ca niciodată în viaţă să nu se bucure cu adevărat de acest sentiment unul pentru celălalt. I-a blestemat să simtă iubirea o fracţiune de secundă, iar apoi să se transforme în cel mai amăgitor sentiment, dragostea.
De atunci, Dumnezeu şi Eros sunt într-o luptă continuă asupra minţii şi sufletului omului.

De câte ori Eros aruncă în sufletul omului o picătură de dragoste, de atâtea ori Dumnezeu aruncă în mintea lui fel de fel de întrebări şi în viaţa lui fel de fel de întâmplări, îndeplinind astfel blestemul.
În viaţă, îndrăgostiţii sunt mai năpăstuiţi de soartă decât săracii sau decât bolnavii. Dar poate că însăşi dragostea este o boală care ne sărăceşte sufletul picătură cu picătură. După ce se goleşte tot, rămâne doar durerea şi întrebările. Din iubire pentru creaţia sa, Dumnezeu îi oferă omului cel mai mare dar, înţelepciunea. Aceasta însă ţine până când, din nou, Eros aruncă iubirea în sufletul acestuia şi din nou Dumnezeu o ia.
O buclă din care doar moartea ne-ar putea scoate.

Plictisiţi de atâta război, Dumnezeu şi Eros au făcut la un moment dat pace, însă blestemul a rămas şi oamenii au învăţat să picure unul altuia în suflet dragostea şi dezamăgirea, într-un şir care se va termina odată cu ultima suflare a ultimului om.

O concluzie ar fi că singura iubire poate fi cea faţă de Dumnezeu, indiferent cum îl numim sau cum îl percepem.
Restul concluziilor le veţi trage ducând blestemul mai departe.

(idee prezentată foarte pe scurt... poate peste 10 ani veţi citi o carte pe tema asta; cu autograf)

3 comentarii:

Popa Mircea spunea...

Salut!
Este singurul articol care nu mi se pare OK din cele de pana acum. Cu putina lectura aflam ca Dumnezeu Insusi este dragostea. Apoi despre dragoste nu pot sa spun nimic mai mult decat e scris in Biblie in Corinteni 13 (atentie nu Corinteni 2 - 13).
Iubiti-va aproapele ca pe voi insiva! Si rugati-va pentru dusmani!

paradox spunea...

Salut.
Te rog sa imi spui si de ce nu ti se pare ok.

Aici am punctat ca Dumnezeu este iubirea intangibila si vesnica, iar dragostea e ceva uman, perisabil.

Multumesc!

BluDesire spunea...

să ştii că mă bucur că am avut ocazia să lecturez acest articol ştiind de unde a pornit. Ai îmbrăcat în cuvinte frumoase singura speranţă şi amăgire a zilei de mâine. Mulţumesc.